Sunt studenta in anul 2 la Universitatea Nationala de Muzica din Bucuresti .

Muzica pentru mine e ca hrana: daca nu as manca, nu as mai trai. Asa este si cu muzica deoarece asta am facut de mica, asta stiu sa fac si asta imi doresc sa fac pana la capat.

Mama spunea ca am inceput sa cant inante de a ma naste pentru ca tatal meu, fiind plecat, a venit in mare graba acasa fara sa stie vreun motiv anume. Presimtind si indemnandu-l, ceva l-a adus acasa la mama in momentul in care eu mai aveam putin si veneam pe lume .

Pentru prima oara am cantat la serbarile scolare si adoram ca lumea  sa ma aplaude. Atunci m-a descoprit invatatoarea mea, Irina Tunaru.

Niciunul dintre parinti nu a cantat, insa au fost mari ascultatori de muzica, iar dragostea pentru cantat am avut-o intotdeauna si nici acum nu stiu de la cine, de undeva de sus.

Dupa ce am urmat cursurile Scolii Populare de Arta din Slatina am inceput sa iau cursuri de canto de la diferiti profesori din Valcea, Ploiesti si Bucuresti, insa ascultam si singura de fiecare data cate un solist si incercam sa "fur"  ce imi placea de la fiecare din punct de vedere tehnic muzical.

Primele si cele mai importante momente din viata mea sunt trei mari premii pe care mi le doream foarte tare si le-am obtinut: Trofeul ”Mamaia 2010”, premiul intai la festivalul “Maria Tanase” si trofeul festivalului “Maria Lataretu”.

Unul dintre cele mai importante momente din viata mea a fost reusita intrarii la Universitatea Nationala de Muzica. Bineinteles ca nu mi-a fost usor, insa cu multa munca si vointa am reusit.

Imi doresc sa am o cariera muzicala, tot timpul ma gandesc cum as vrea sa arate viitorul meu, cum sa-l construiesc de pe acum ca totul sa fie bine. Inca nu am gasit raspunsul, dar un lucru stiu sigur: ca sunt foarte pasionata de muzica si in continuare voi munci la fel de mult pentru a-mi indeplini visul. 

Participarea mea la Vocea Romaniei inseamna foarte mult. Dupa ce am urmarit cele doua sezoane, mi-am facut curaj si am vrut sa vad daca pot face fata sau nu. Nu ma gandesc decat la experienta pe care o capeti in momentul in care esti acolo si ajungi sa lucrezi cu unul dintre antrenori. Nu este un simplu concurs in care ai scapat imediat de emotii, la Vocea Romaniei esti la razboi, doar ca nu te lupti cu ceilalti, te lupti cu tine insuti sa te auto-depasesti si sa inveti multe lucruri noi.